Call to arms!

Sau mai degraba imbratisarea fenumenului organic, cat se poate de natural al marilor schimbari din structura industriei muzicale. A accepta tot ce se considera imoral, neproductiv ba chiar ilegal in industria de astazi: download, file sharing, online streaming, pod casting si multe alte lucruri ce au infuriat numerosi artisti de talie mondiala. Calea viitorului? Oare singura cale? Eu zic, da. Cei care au avut ocazia sa citeasca articolele lui Gerd Leonard, sigur ca au meditat de multe ori asupra acestui subiect pe cat se poate de real. De ce avem nevoie neaparat de idoli, de termenul "superstar" in muzica? Am crescut cu ideea ca acest lucru este pe cat se poate de natural si multi ar considera acceptarea unei asemenea idei imorala - de fapt situatia actuala este mult mai sintetica. Regii delta-blues-ului, Robert Johnson, Charley Patton si altii au primit cate 2$ pe o inregistrare, fara alte remuneratii si drepturi imposibil de inteles. Singurul lucru ce apartinea artistului era prestatia live. Daca fenomenul file-sharing-ului si al downloadului digital a infuriat pe unii, este de inteles. E greu pentru un superstar sa accepte faptul ca nu se poate impotrivi unui fenomen ce l-ar putea lasa de pe o zi pe alta fara cei 20%-40% din venit, si anume acela de vanzarea CD-urilor. Internetul ne-a schimbat viata in totalitate, modul de a gandi, modul in care ne petrecem timpul liber. Nu e de mirare ca industria muzicii si a filmului sunt cele mai afectate de acest eveniment. Daca se va gasi o cale de a impaca cele doua tabere diferite (producatori, case de discuri <-> downloaderi) sau nu, ramane de vazut. Eu nu ma simt in stare sa ma bat cap in cap cu proprii mei fani. Asa ca: download away!